Revarsă-Ți, Doamne, milă peste noi
Căci am ajuns prea dezbrăcați și goi,
Prea ne uscăm în lutul nost’ crăpat
Dar știm că nicidecum nu ne-ai uitat.

În deșirarea rătăcirii noastre
Cu toții Te-am străpuns cu sulița în coaste
Păcatele ce ne-au ademenit
Orbitu-ne-au și noi Te-am răstignit.

Ne-am tot ascuns prin gropi și prin cotloane
Căci Îți bătusem mâinile-n piroane
Și piatră pe mormânt Ți-am prăvălit
Dar și atuncea, Doamne, ne-ai iubit.

Cu ce vom răsplăti nemărginita-Ți milă
Noi, trup de lut, pământ și de argilă?
Întreb și mă cutremur în ecou
Străbatem timpul nașterii din nou.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website