În lumea asta care nu-i a mea
Întotdeauna fumegă ceva,
Pe coapsa ei cu forme dezvelite
Privirile atârnă a ispite.

În lumea asta falsă, cariată,
Lumină nu ajunge niciodată;
Dar, Doamne, oare cine e de vină
Căci Tu ai dat poruncă de a fi lumină?

Ți-ai pus coroană lume ruginită
Regină falsă, oarbă, rătăcită,
Torni în pahare apă otrăvită,
Cui te-ai vândut? de cine ești robită?

Oricât ți-ar fi păcatele de grele
Poate Hristos de ele să te spele;
Ascultă-L! Dă-I crezare! Te iubește,
Treci valea umbrei morții, apoi te pocăiește!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website