PAGINI

Categorii

Și lacrima, ca apa din oceane,
Lovește-n stânci cu valuri de ciocane
Și scormone în adâncimi
După izvoare de fântâni.

Stoarce din inimi împietrite
Izvor ca apele sfințite
Și-n albia care urmează
Și lacrimile lăcrimează.

Trecând de ocnele de sare
Își poartă lacrima-n spinare
Povara ei în care este
Întotdeauna o poveste.

E lacrima un foc arzând
Ce ia pădurile la rând
Ca un protest la defrișări
De suflete-necate-n mări.

În poala ei își face loc
Un cuib de dor și-un cuib de foc
Căci sărbătorile aprind
La geam de lacrimă, colind.

Iar când se duc colindătorii
Și lacrima, la fel ca norii,
Își varsă stropii la uscat
Peste pământul însetat.

Povestea lacrimii nu este
Numai un basm sau o poveste;
Ca păsările într-un stol
E plinătatea dintr-un gol.

Și mai e zbor înaripat
De ochii ce au lăcrimat
Ce după ultimul suspin
Umple tot cerul cu senin.

Nici un comentariu existent inca.