Tu, omule ce-ai fost olog
Și ăstei lumi i-ai fost zălog
Îți lasă cârjele la poartă
Să sprijine o groapă moartă.

În patu-n care tu zăceai
Hristos a pus un colț de rai
Și bolile ți le-a luat
În haina Lui când te–a-mbrăcat.

Și ne-a luat necurăția
Batjocura și sărăcia,
Păcatul, plânsul, neputința,
Despovărându-ne ființa.

Ne-a îmbrăcat pe toți, pe toate
În haine albe și curate
Și ne trimite mesager
De-a fi la nunta Lui în cer.

Ce e pământ, pământ rămâne,
Cu toți Îți mulțumim Stăpâne
Că vei veni să ne învii
Și să ne muți în veșnicii.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website