Am rămas fără timp
pentru că nu băgăm în seamă veșnicia
cu care ne învecinăm jur împrejur;
ne-a mai rămas perena
zi de azi.

Ce faci tu cu ea?
ce fac eu cu ea?
dar cu cea de ieri ce am făcut
de am rămas fără timp?

Da am rămas fără timp
fără gând și-anotimp,
între floare și ghimp
între-abis și Olimp.

Dar scrutând infinitul
înțelegem, sfârșitul,
nu e capăt de drum
câtă vreme viața
nu-i cenușă și fum.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website