PAGINI

Categorii

Două constante, pe care le știm,
Spre-a nu rămâne-n recviem:
Până la urmă toți murim
Și dup-aceea înviem.

E drept să fie-o judecată
Trimisă pe pământ, de sus,
De cât și cum a fost schimbată
Viața noastră de Isus.

Știu bine, nu mă îndoiesc:
Că nimeni nu-i fără păcat
În fața tronului ceresc
Să nu pledeze: “vinovat”.

Mai știu sentința ce-a fost dată
Peste oceanul de păcate:
Să ni se pună crucea-n spate
Fiind toți condamnați la moarte.

Dar crucea cuvenită nouă,
În drum spre iadul mânios
O ia cu mâinile-amândouă
Și-o duce El, Isus Hristos.

Mi-e-așa rușine să mă văd
Cum sunt scăpat de închisoare
Că-n viața mea a fost prăpăd
Dar mi s-a dat eliberare.

Cuvintele îmi sunt tăciuni
Și n-am ce spune-n dreptul meu;
Mă prăbușesc în rugăciuni
Căci mă-nfiază Dumnezeu.

Nici un comentariu existent inca.