Șopește-mi frunză ruginie
Ce anotimpuri o să “vie”
Să-mi toarne somn în clorofilă
Citindu-mă filă cu filă?

Șoptește-i frunză, frunzei verzi
Și doctorilor siamezi
Cum să se vindece de boală
Încremenita iarnă goală.

Șoptește-i vântule, furtunii,
Că numai orbii și nebunii
Lovesc în stânca ridicată
Pe dealul Căpățânii-odată.

Șoptește-i dragoste, iubirii,
De profeția mântuirii;
Pământul tot va rugini
Dar prin Hristos vom înverzi.

Șoptește-I inimă, încet,
Celui ce mi te-a pus în piept
Că după ce te-oi curăța
Primești să fii mireasa Sa.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website