Există bucurie în durere?
În întuneric poate fi vedere?
Se poate despleti lumina în culori?
Încape seceta în pântece de nor?

Se pot culege flori dintre grămezi de spini?
Cum, fii unei patrii, ajung ai fi străini?
În ce fel de direcții sunt vectorii plecării?
În care întersecții tânjesc robii răbdării?

În poala boreală a galaxiei mele
Cine mă împrumută cu pungă pentru stele?
Cum se golesc oceane cu valuri în lighean?
De ce se vinde ploaia pe sarea din ocean?

Spre ce destinații curg fluturi migratori?
Cum de ajung hulubii înlocuiți de ciori?
Cine hrănește foamea cu oase și schelet?
De ce plătiți cuvinte să-l vindeți pe poet?

De ce după cuvinte pun semne de-ntrebare?…
O! Nu sunt niște semne, e lacrima ce doare.
E semnul de peniță cu picur de cerneală,
Apune lumea, iată, pe pat de oboseală.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website