Ca nu cumva să rămân dator,
în mijloc de ogor,
miezului de pâine,
m-am deprins ca în fiecare zi
să mă culc mâine.

Podul peste inima nopții
l-am făcut urcuș de arcuș
îndemnându-mi visele să doinească
baladă cerească.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website