Să nu mă plângi când voi pleca din existență
Pământule golit de chintesență
Căci printre-atâtea miliarde de ființe
Nu ai știut de-a mele trebuințe.

Eu L-am ales pe Dumnezeu ca Tată
Iar ție-ți las țărâna-mprumutată;
Vei fi stăpân pe mine și pe ea
Doar până trâmbițele vor suna.

Pun amintirile în sacii goi
Până mă-ntorc, când nu vei fi-n război;
Atunci vei fi supus și nou și bun,
Adu-ți aminte vorbele ce-ți spun.

Născut din nou, cum și eu m-am născut,
Vom fi curați de vremuri din trecut
Și împreună vom sărbători
Ierusalimul nou ce știu că va veni.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website