Frunzele nu fac riduri.
Cum să îmbătrânești între două anotimpuri?
Dar cine te vopsește, frunză, în stacojiu?
Nu cumva vântul și ploaia
și soarele și noaptea
și păsările care pleacă
și bruma care vine?
Cine? Cine? Cine?

Dacă-mi răspunzi
Scrie-mi pe pergament.

Aștept permanent cât nu va fi târziu
Apoi mă-mbrac și eu în stacojiu.
Dar, pân-atunceea, frunză înverzită,
Trăiește-ți viața-n care-ai fost cioplită
Și răsfoiește vremea, filă după filă,
Când clocotești în suc de clorofilă!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website