Tulpina pâinii e în grâu
Și ramurile-i sunt în miez
Făini cu rădăcini la brâu
Mă cheamă-acasă să cinez.

Cuptoare-ncinse și răcite,
Într-un culcuș cu așternut,
Întind prin brațele de pite
Pământ de țară, nevândut.

Cu gândul la pâini ce se frâng,
La pâinea cu trup și tulpină,
Iau brazda în mâini și o strâng
Și brazda sloboade lumină.

Distanța între două mejde
E formă-trup, încă de țară,
Mai odrăslește din nădejde
Tulpina pâinii neamară.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website