Când am fost gol și descoperit
m-au îmbrăcat pădurile
și m-au parfumat florile.

Când am însetat
norii s-au adunat laolaltă
să mă adape
și roua și râurile și valurile mării.

Când mi-a fost frig
mi-am făcut cerc polar
și brâu de ecuator
să nu răcesc la șale.

În arșiță mi-am încălzit
dunele de nisip
și le-am răcorit cu firmituri de oaze,
mi-am răscolit vulcanii
cu lave kamikaze.

În furtună
îmi dezlegam morile din cascade
și așteptam vremea bună
și cântări de balade.

Între răsărit și apus
am spus totdeauna
ce am avut de spus
ca să adorm în gând cu Creatorul meu,

Acela ce mă înconjoară cu curcubeu.
Când oboseam
mi-am adunat păsările să-mi cânte,
iar peste noapte,
prin ferestre sparte,
miliarde de stele
mă priveau de departe.

În fiecare dimineață
mă trezesc la viață
și la o nouă zi, rotundă,
căci încă mă inundă cu verdeață
și cu cer senin
pe mine, pământ,
Dumnezeul divin.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website