Și cea mai lungă zi din lume
Mijește când cântă cocoșii,
Privirea lui Petru în lacrimi apune,
Iar noi ne-am ascuns ca fricoșii.

Pe Cel ce-a adus izbăvirea
La stâlpul rușinii L-am pus…
Așa și-a golit omenirea
Păcatele toate pe omul Isus.

Și El le-a primit sub plumbii de bici,
Sub val de ocări scuipat, umilit,
Dar n-a scos o vorbă când biete furnici
Spre-a nu le strivi și-atunci le-a iubit.

Silit a purta coroană de spini
El, Regele, nouă ne lasă coroană
În ceruri spre-a nu-I fi străini
Când îngeri suna-vor din goarnă.

Silit a purta o cruce în spate
Urcând pe Golgota sleit de puteri,
El, pas după pas călca peste moarte
Strivit între noi și stânci de dureri.

În loc să se urce el, omul, pe cruce
El, Domnul, ne dă la o parte,
Și, singur primește să urce
Ca eu și cu tine să nu gustăm moarte.

Dar câți vom pricepe suprema jertfire
Și câți înțelegem ce sânge de Miel
Plătește Hristos cu-atâta iubire
Spre-a fi-n veșnicii lângă El?

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website