Te-am mărginit cu gândul de seară,
Cu cel de dimineață Te-am mărginit iară,
Iar între cele două îngrădiri
M-ai umplut peste zi cu iubiri.

Te-am căutat în înalt și-n adâncuri
Iar Tu îmi locuiai în noiene de gânduri;
Se fac arestări între noapte și vamă
Soldații de duhuri, cai negri înhamă.

Rătăcim după lucruri, în spate și-n față
Cât timp nu-ntâlnim Dătătorul de viață.
Privit-am pământul mai mult decât cerul
Și, Doamne,-am ajuns mai reci decât gerul.

Trecut-am pe punți de prăpăstii și hău
Dar El mi-a scris viața în Numele Său;
Cu funii de aur, din groapa pieirii
Îi trage pe oameni spre crucea iubirii

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website