Ce gânduri ghimpate de forță
Mai fumegă-n capăt de torță
Când orice război mondial
E ultimul groaznic semnal

Da, semnele vremii ne spun
Că omul ajuns-a nebun;
Nu-i chip să-l oprească vreo forță de fier
Decât Dumnezeul din cer.

Vorbește cu El, tu, omule mut
Așa cum făceai la-nceput;
Căci poate-n iubirea de Tată
Se-ndură și iarăși ne iartă.

Ești mută și nu ai cuvinte
Tu, lume pierdută și fără de minte?
O, lume bolnavă și fără de vlagă
Te pune-n genunchi și te roagă!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website