Lume postumă, te deplâng
că între malul tău drept
și malul tău stâng
nu mai curg ape curate
ci ură, sânge și păcate.

Către care mare te-ndrepți să te verși
când nu mai ai albii și pașii ți-s șterși?
mai ai nădejde de izvor
să-ți speli mâinile,
apoi să împarți celor flămânzi pâinile?

Ce ai să faci când vei da de cascadă,
căci cerul întreg se uită să vadă
ce fel de șuvoaie se sfarmă de stânci
Și dacă ai inimă, cu ce lacrimi plângi?

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website