Mai marii lumii: ce oameni mici!
Niște pigmei, niște pitici,
Fire de iarbă prea trecătoare,
Doar niște fulgi fără ninsoare.

Mai marii lumii: ce lume mică,
Doar o-nchisoare, doar o furnică;
Ca și un melc în carapace,
Lume-nelume, cum nu ai pace.

Udă de jos și până sus
Cum te-ai uitat unde te-ai pus;
Goală și tristă, răcind în ploaie,
Câte războaie iar te îndoaie?

Unde rămas-au oamenii oare,
Câți mai rămân azi în piciore?
Scurge Tu, Doamne, lumea de ură
Omul să poată sta în spărtură.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website