Am greșit atunci când am întinat Edenul
Prin neascultare,
Am greșit atunci când ne-am ucis fratele
Cum a ucis Cain pe Abel.

Am greșit atunci când am râs
Și l-am batjocorit pe Noe
În vreme ce trudea la arca
În care nu am urcat niciodată.

Am greșit atunci când ne-am făcut turn Babel
Crezând că înălțimile omenești ne pot fi scăpare
Și ne-am trezit cu limbile amestecate
Și cu risipirile în lume, ca pleava.

Am greșit atunci când ne-am vândut fratele,
Ca frații lui Iosif, la Madianiți,
Cum greșim și acum la fiecare vânzare
De suflete curate și nevinovate.

Am greșit când îi prigoneam
Pe aleșii lui Dumnezeu
Până când ne-au acoperit mările roșii
Și urgiile încolțite în țara lui Faraon.

Am greșit atunci când am pribegit în pustie
Patruzeci de ani
Di pricina neascultării
Și tânjirii după Egipt.

Am greșit că nu am citit Tăblile Legii
Și că nu am privit
Spre stâlpul de nor și stâlpul de foc
Când totul în jur era pustiu și gol.

Am greșit când n-am curățat Canaanul
Cum nu ne curățăm inimile
Și am ajuns a fi canaanizați și robi
În loc să fim stăpâni în țara promisă.

Am greșit pentru că nu am lucrat
Stăpânului nostru via
Și am ales robia și am ales Exilul
Din țara în care curgea lapte și miere.

Am greșit alegând risipirea printre neamurile
Cu care nu eram niciun neam,
Amestecându-ne închinării deșarte
Și idolilor cu chipuri de moarte.

Am greșit când ne-am umplut casele cu oaspeți
Și nu L-am primit pe Fiul lui Dumnezeu,
Ai greșit tu, a greșit el,
Am greșit noi, am greșit eu.

Am greșit când am lipsit la predica de pe munte,
Când n-am crezut semnele și minunile,
Când n-am crezut Cuvântul
Din care s-au născut celelalte cuvinte.

Greșim când alegem a nu crede adevărul,
Calea și viața,
Greșim când Îi întoarcem lui Dumnezeu spatele
Și atunci El își ascunde de noi fața.

Am greșit atunci când i-am crezut pe oameni
Și nu L-am crezut pe El,
Am greșit, am greșit, am greșit
Când pe singurul Său Fiu L-am răstignit.

Am greșit atunci că nu ne-am luminat
Când Fiul omului a înviat
Și încă-ncercuiți într-un halou
Nu știm că viața-ncepe cu nașterea din nou.

Dar cel mai mult și mai mult greșim
Că încă mai dormim și nu ne mai trezim;
Dar iată că El stă la ușă, încă bate,
Ridică-te, omule, la viață, din moarte!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website