Se spun povești prin gurile de râuri,
În albii cu cuvinte răsturnate,
Când limbile bolborosesc desfrâuri
Vin oameni la botez cu viețile uscate.

Mărturisind torente păcatoase
Cu fața către cer, ca răstigniți,
Se înfioară ape până-n oase
Când Dumnezeu întreabă: “Mă iubiți?”

Ce ar putea el, omul, să răspundă?
Se face mic, s-ar înveli cu ape,
Dar dragostea Lui Dumnezeu inundă,
Întinde mâna sfântă să ne scape.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website