Trecând prin mijlocul pădurii
Oamenilor li se pare că îi privesc copacii de sus;
Dar nu, erau îngenuncheați
Peste rădăcinile lor îndoite
Și se rugau cu crengile împreunate și dezvelite.

Suspinau a statornicie și file de poveste;
Da, prin limbajul tainic al semnelor,
Pădurea povestește
Despre păsări și vânt și jivine,
Despre omul ce trece și cel care vine.

De departe părea bătrână și despletită,
Surghinuită între anotimpuri controversate;
Mi-e frig și strig că nu se poate;
Pădure, tu, ia-ți frunzele înverzite în spate !

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website