Trecem prin viață ca printr-un pustiu
Dacă în noi Hristos nu luminează
Și fiecare pas e prea târziu
Și-nsingurat fără străjeri de pază.

Izvoare seci, cu buzele crăpate,
Tânjind a stâncă pusă sub toiag,
Pot da viață iarăși lumii toate
Când Duhul Sfânt e purtător de steag.

Iar drumul pe sub marea despicată
E luminat de stâlp de foc și nor,
Și nu va mai fi noapte niciodată
Căci vom cânta cu îngerii în cor.

Oricât ar fi pustiul de pustiu
Nădejdea zămislește veste bună
Și fiecare suflet încă viu
Sub steagul lui Mesia se adună.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website