Știu, încă nu-i târziu să-ntoarcem viața
La poarta de intrare-n veșnicie,
Acolo întunericul și ceața
Se vor topi în râu de apă vie.

Eu știu că poarta încă-i decuiată
Și drumul către poartă-i prin Calvar,
Prin ea e loc să între lumea toată
Cât încă peste lume este har.

Și-atunci, de ce – întreb îndurerat-
Nu se silește omu-a da năvală
Dacă Hristos a fost crucificat
Să nu rămână inima lui goală?

Cohorte lungi, cu steag de semn de vremuri
Mărșăluiesc cu spatele la poartă;
E timpul, lume tu, să te cutremuri:
Trezește-te! că încă Domnul iartă.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website