Era să zic:
“Ne obișnuim cu gândul că vom pleca”,
dar spun:
“Gândul se obișnuiește cu trecerea noastră”.

Parcă fiecare clipă o așteptă pe cealaltă
apoi trec una pe lângă alta
și nu au timp de îmbrățișări.

Reușim a întreba despre astfel de lucruri
dar nu reușim a răspunde
pentru că întrebările
sunt ca extemporalele
la care nu ne-am pregătit.

Era să zic ceva despre corigențe,
dar spun doar despre întâlnirile noastre cu noi înșine
și absențele noastre vinovate.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website