PAGINI

Categorii

O lacrimă ieșită din învelișul ei, inundă
că nu au loc oceanele să o ascundă;
rădăcinile ei cu răsfirare de degete
acoperă inimi cu frunze de gemete.

Se varsă prin ea mărturii în torente,
prin valea iubirii absente;
adună de jos luceferi căzuți
și pune cuvinte în gură de muți.

Își lasă în ploi învelișul
s-ascută în fulger tăișul
și hainele ude le stoarce pe tavă
ca ochii, prin lacrimi, să vadă.

Când fi-va să fie senin
va umple pocalul cu vin
și pâinea pe-altar o va frânge
muiată-n iertarea cu sânge.

Nici un comentariu existent inca.