Dacă toiagul lumii nu despică marea,
Nu îi urmați chemarea și cărarea;
Dacă nu scoate apă, pentru-nsetați, din stâncă,
Nu poate-a fi decât prăpastie adâncă.

Și dacă nu arată spre stâlp de nor și foc
E numai amăgire la zaruri de noroc;
Toiagul când nu toarnă în inimă iubire
E doar deșertăciune și praf de amăgire.

O! dacă nu-nverzește toiagul în chivot
Se-aprind și ard în flăcări cetățile lui Lot.
Puneți toiagul vieții în mână de păstor
S-ajungă oi pierdute în staulele lor!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website