Mă lupt cu o lume-mpăiată:
Eu, singur; ea, multă și toată,
Murdară și mută și beată,
Stricată de tot, despuiată.

Ea scoate oștiri din cazarmă
Și vorbele grele i-s armă,
Pe unde pășește mă sfarmă
Și nu vrea decât să m-adoarmă.

Dar nu voi cădea-n adormire
Căci ‘L-am pe Isus drept oștire;
Pot lumile-ntregi să-și deșire
Tot focul, eu stau lângă Mire.

Izbânda e numai în El,
Avem aliații la fel;
Port steagul și ies la raport
Cu totul în totului tot.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website