‘Nainte de-a fi lună plină
De ce ești pământule gol,
Ce granițe reci te dezbină
Din creștet și până la pol?

Te cauți pe funduri de ape
Să nu fii brăzdat de obuze
Îți plânge pianul sub clape
Rechinii îți mușcă din buze.

În liniști aproape-abisale
Zvâcnesc din timpan ocarine,
Meduze cu brațele goale
Îngoapă-n tăceri submarine.

Și nu-i niciun preot pe-aproape
Să ardă în “candeli” tămâie
Groparii fac groapă în apă
Iar marginea ei se înhâie.

‘Nainte de-a fi lună nouă
Pământul cel vechi e deșert
I-e sete de boabe de rouă,
Învață-mă, Doamne, să iert!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website