Vulcanii nestinși lăcrimează cu lavă
Căci inima lor e pusă pe tavă:
“Gustați și vedeți cum fierb adâncimi
Topindu-se-n drag să vadă lumini”

Burdufuri de mări pansate cu ape
Grăpează cu pești năvoadele sparte;
Să tragă pescarii năvodul din rană
Între pâine și pești stau coșuri de hrană.

Fântâni abonate-n izvoare
Fac sfat cu deșert de-nsetare
Să fie verdeață, să fie viață!
În lume e iar dimineață.

Dantelă de fulgi, dantelă de ploi
Dantelă de voi, de ei și de noi;
Vulcani și adânc, fântâni și izvoare
Și totuși rămâne pămâtu-n picioare.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website