Noi, oamenii am cucerit lumea
dar ne-am pierdut sufletul,
avem tot mai multe bogății
dar suntem tot mai nemulțumiți.

Ne-am înălțat tot mai sus
să avem de unde cădea,
suntem tot mai mulți
și ne iubim tot mai puțin.

Ne acoperim cu haine scumpe
și suntem tot mai goi,
învățăm spre a uita, uităm să învățăm,
îmbătrânim trăind puțin, și alergăm parcă pe loc.

Rătăcim în aglomerații,
deși sănătoși, ne facem operații
ne tatuăm inimile cu amprenta ciumii,
ne îmbătăm mințile cu vinul lumii.

Ni se pare că am avea de toate
și ne alegem cu nimic;
ne împiedicăm umblând cu spatele,
ne facem loc, printre semeni, cu coatele;
înafară de rugăciune totul e deșertăciune.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website