Mările se joacă cu oceanele de-a apa,
Sudoarea și pâinea se joacă cu pământul de-a sapa;
Stelele se joacă pe cer de-a mărgelele,
Corăbiile se joacă cu marea de-a valul și velele.

Vântul se joacă pe frunțile pomilor cu frunzele,
Sărutul se joacă de-a inimi curate cu buzele;
Nori transpirați în desagi se joacă de-a ploaia,
Penița și gândul cernelii se joacă de-a foaia.

Culorile-n flori se joacă de-a fluturi
Fântânile-adânci se joacă de-a ciuturi;
De-a toamna se joacă un soare târziu
Când păsări, pe cer, cu stoluri ne scriu.

Zăpada și iarna se joacă de-a gerul,
Cetatea și țara-ntărită se joacă de-a fierul;
De-a frica și teama și fuga se joacă doar lașii,
De-a ce-o fi să fie cu lumea se joacă urmașii

Dar ce va fi veșnic cu omul nicicând n-a fost joacă;
Ființă bipedă, cu Domnul te du de te-mpacă!
Nu-i joc între cer și pământ de-a tăcerea,
E cruce, e nou legământ, e-nvierea.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website