Pământul vorbește cu rădăcinile pomilor
și se zămislesc fructele;
vorbește cu vântul să scuture frunzele pădurii
în palmele naturii

Când vorbește cu florile
se varsă culorile
din găleți de petale
printre raze de soare

Pământul vorbește cu omul
-ca de la țărână la țărână-
ea, huma, din groapa tristeții,
el, omul, la capătul vieții.

Pământul vorbește în fața altarului,
prin oameni,
în numele Mirelui,
vestind venirea Lui,
să-Și ducă acasă Mireasă
gătită de nuntă,
sărbătoare,
la care ai fost chemată și tu,
ființă gânditoare.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website