Voi credeți că voi împărțiți dreptatea
cu lama de cuțit cu două tăișuri,
când, iată, prin spate vă junghie moartea
și ce se alege de-a voastre fetișuri?

Voi credeți că voi trăi-veți în veci,
Dar veacul de voi nu are un loc,
O, forme de piatră, și mute și reci
Ce tulburi vă scurgeți spre iazul de foc.

Voi credeți că voi, și doar numai voi,
Sunteți cei de sus și puși deoparte
Și nu știți ce mici, uscați și ce goi
Vă scurgeți uscați spre iazul de moarte.

Robiți de mândrie și-o lume deșartă
Tânjiți la comori ruginite;
O, Doamne, Te-ndură de ei și îi iartă
Și nu îi lăsa robiți de ispite!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website