Deșertăciunea din deșert
Nu își mai termină de fiert
Pustiurile ei aride
Sub dune de nisip livide.

În goliciunile din spații
Se cască gropi de inundații
Și scotocind în saci cu daruri
Se-aruncă printre stele zaruri.

Printre ciulini, printre scaieți
Se tot căznesc forme de vieți
Să-mbrace zile deșirate
Cu nasturii cusuți la spate.

Între nadir și-ntre zenit
Iese o lume la plivit
Și, însetată, în chindie,
Va bea plângând din apa vie.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website