PAGINI

Categorii

Curg streșinile lumii ruginite
De ploi acide, rupte și-ncâlcite,
Se varsă-n albii lâncede-nfundate,
Și nu se mai strecoară de păcate.

Ba, ninge negru; fulgi nemăturați
Au șterpelit mantale de-mpărați
Și-acoperindu-și toată goliciunea
Ne vând până și sfântă, rugăciunea.

Parcă-au trecut de granițe, prin spații,
Și varsă peste oameni inundații…
De Tine, Doamne-avem așa nevoie
Și n-am cioplit corabia Lui Noe.

Va fi potop, de fapt, a început;
Noi am tânjit la ce Tu nu ai vrut.
Privim la cer cum ne deschizi o poartă,
Ne e rușine, Doamne, dar, ne iartă!

Nici un comentariu existent inca.