Ajungând în valuri de ape sărate,
apele dulci trimit către izvoare o carte:

“Am săpat în albii de stânci,
am răzbit prin văile-adânci,
ne-am scurs spre oceane și mări,
n-am pus nimănui întrebări.

Ne-am dăruit pe drum celor însetați,
pământul și cerul ne-au fost aliați,
am ascultat pe drum sinuos
povești cu prințese și cu făt frumos.

Și iată-ne acum dezbrăcate,
înghițite de ape sărate;
vă scriem vouă, ape de izvor:
că susurul dulce ne doare în dor.

Să știți, nu se poate fără sânge și patimi
cum nu-i cu putință fără sare în lacrimi;
să nu cumva să plângeți înainte,
vă botezați în albii și veți fi ape sfinte.”

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website