Atunci când cântă vioara
se oprește ploaia și pornește moara,
atunci când cântă fluierul
aerul doinește și vântul vorbește,
atunci când naiul respiră, fiorul și geana transpiră.

Atunci când flautul vindecă și mângâie,
pare că numără ploaia care se tânguie.
când pianul urcă și coboară trepte
lacrima n-are răbdare s-aștepte.

Atunci când buciumul sună
tot muntele tace,
când florile pictează pământul,
dau semne cu steaguri de pace.

Când omul respiră vânt de armonii
oazele cântă la orgă-n pustii,
căci de la îngeri au învățat să cânte…
El, Domnul, locuiește în inimile frânte.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website