Sculptâdu-și umbra-n straturi, pe perete,
El, omul, se-nvelește cu amprente,
Respiră aerul împăturit
Din cerul ce rămâne neumbrit

Doar treptele ce coborau urcarea
Mai înroșesc cu sânge înserarea,
Pe metereze de la orizont
Coboară-n bernă steaguri de pe front.

Oștiri uscate scapă din tranșee
Golind în lut pecetea de acnee
Și botezându-se în apele curate
Urmează îngeri cu aripi în spate.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website