O țară din care se scot banii
ajunge o țară săracă,
o țară fără minți luminate
se va întuneca în mediocritate.

O țară spoliată de propria-i avere
nu mai are strălucire, nici putere,
o țară aruncată la margini de țări
e ca un depou ruginit între gări.

O țară nedreaptă cu copiii ei
se va chirci sub dureri de cârcei,
iar cea care nu se descoperă în fața perilor cărunți,
se va stinge ca ecoul în creier de munți.

O țară căreia nu-i pasă de propria-i ființă
își merită băltirea de înec în neputință,
ajunge siluită de toți și despuiată,
nenorocită, murdară și prostituată.

O țară călăuzită de surzi și de orbi
se va vinde pe nimic în târgul de robi,
se va prețui pe nimic și mai puțin de atât
va ajunge rebut, va mirosi urât.

Acelei țări care nu-și păzește hotarele
i se vor sparge și prădui hambarele,
i se vor lua până și sacii de pe cântare,
i se va lua ultima haină de înmormântare.

Cine crede că aparține unei țări care nu-și aparține
are numele scris în cărți cu suspine;
se va citi catalogul la o oră de dirigenție:
Mai e vreunul viu? Mai e vreuna vie?

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website