PAGINI

Categorii

Pe calea largă, neîncolonați,
Se scurg puhoaie de Adami damnați;
În față se deschide larg o poartă
Spre crucea unde toate li se iartă.

Dar, cât de trist: convoiul nu oprește;
La poartă, amețit de vin, privește,
De veșnicie prinde-a-și bate joc
Alunecând către un iaz de foc.

O, Doamne-ntreabă-i Tu pe fiecare:
“Ce nebunie poate fi atât de mare
Atunci când Tu Te dai la om cu totul
El să aleagă întunericul și focul.”

Nici un comentariu existent inca.