Cine a zis că ramurile
nu sunt portativ,
a greșit;

pe ele își desfac mugurii
notele de trecere în note de flori
și note de frunze
în care să cânte adierea de vânt
de pe buze

până și ploile repetă solfegii
pe trupuri de ramuri
cu cămăși întinse la soare
lângă aripi de păsări
cântătoare

și apoi, când toamna
își ocupă locul
în primele rânduri
începe concertul de arome
cu miez de fructe, zemos,
în vreme ce Dirijorul
privește la mine,
spectatorul de jos.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website