Chiar dacă s-ar strânge
tot întunericul lumii
la granița patriei mele,

Tu, Doamne, dă-ne putere
și cărămizi de lumină
să ridicăm un zid
chiar de-ar fi să fie
împotriva lumii întregi.

Dacă ar fi să rămânem
singurul popor nesodomizat
și negomorizat,
părăsiți de toți și de toate,
ne-ar ajunge să știm
că suntem poporul Tău.

De aceea, Doamne,
pentru că Te iubim
și alegem să Te ascultăm,
nu ne amesteca în nebunia lumii
și pe nebunii care nu tac
iartă-i că nu știu ce fac.

Când dai semne de ploaie
cu foc și pucioasă
peste inimi de piatră,
peste minte și “oasă”,
nebunii se-apucă atunci
să șteargă din tăblile legii
cele zece porunci.

Se mânie Domnul,
vorbește, nu tace
acelor ce zac în găoace:
“Cum credeți că pot să mai iert
acelor ce Numele Meu
Îl iau în deșert?”

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website