Oare de ce norii trebuie sparți
cu fulgere
și speriați cu tunete
când ei nu-s decât
pleoape de abur
și smocuri de fum?

Oare în laboratoarele lor
nu s-ar pregăti ploaia
ca lacrimile tăcute
în cele ale ochilor?
Și după una și după alta
se răcorește inima
din pieptul aceleeași țărâne.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website