Nu, timpul nu ne este datornic,
nici n-am făcut împrumuturi
fără dobândă,
ne-am așezat noi împotriva
acelor de ceasornic,
executorii siliți ne pândesc să ne vândă.

Ne aruncăm ancorele în adâncuri de ape
poate ajung să agațe pământul,
dar ce adâncimi mai pot să ne scape
când prea am stârnit furtuna și vântul?

Și nu îndrăznim să tragem la mal
când arde furtuna cu trosnet de ger,
înotăm în amonte, cădem în aval
cât nu ne-ancorăm țărâna în cer.

Nu ar trebui să datorăm nimănui nimic,
suntem pe pământ doar în trecere,
zăbovim în țărână cât un bob într-un spic
apoi ne-aplecăm sub gură de secere.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website