Suntem un popor care-și zice creștin
dar nu ne-am făcut
din legea lui Dumnezeu constituție;
am fost binecuvântați cu o țară unică
și facem din ea o pârloagă
după fiecare curbură de doagă
pe care o numim revoluție.

Suntem așezați pe bogățiile ei
dar peste noi se așează străini
și venetici și măști de strigoi
și ne trezim dezbrăcați
și bolnavi și goi.

Ne vindem pe nimic și apoi ne tânguim
că nu ne mai avem,
că suntem prizonieri;
ne-am spart busolele,
nu mai avem direcții,
ne învârtim besmetic în intersecții.

Ne doare până și sănătatea,
că e goală,
ne punem în cuști libertatea,
ca o boală;
suntem un popor care vorbește, vorbește,
tușește vorbind pe muțește.

Ne-am împrăștiat în lume bolnavi,
ca să murim,
ne-am devenit nouă înșine străini;
ne agățăm din când în când de clopote
cât să nu dea neputința în clocote.

Suntem un popor, sau: suntem un popor?
aproape că nici nu mai știm;
ar trebui să mergem la școală,
ar trebui să iubim;
ar trebui să ne rugăm
înainte să ne terminăm.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website