Vărsându-se oceanele în mări
Le-au zemuit în coaste sângerări
S-ajungă-n tiv de maluri vindecări
Și în adâncuri binecuvântări.

Vărsându-se mărgelele de stele
Pe cerul dintre ancoră și vele
Au zemuit luminile din ele
Să treacă omul peste vremuri grele.

Vărsându-se furtunile prin vânt
Copacii fără ancore s-au frânt
Căci rădăcinile de sub pământ
Nu au hrănit tulpina cu cuvânt.

Vărsându-se în oameni nemurire
Dă știre ceru-n vremuri de trezire
Să ne golim de lut și de orbire
Și-nmiresmați să-L așteptăm pe Mire.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website