Îmbătrânim, întinerind
În omul din interior,
Atunci, cu ochii larg deschiși,
Visăm la veșnicii cu dor

Și lutul nici că ne mai doare,
Iar ridurile sunt poteci,
Rămân stejarii în picioare
Și se-ancorează-n cer pe veci.

Nu avem vârsta ce-a trecut
Ci avem vârsta ce urmează
Când din lumini ne-am renăscut
Și cât iubirea este trează.

Îmbătrânim, întinerind
Și asta se numește har,
Îl văd pe Dumnezeu venind
S-aducă nemurirea-n dar.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website