PAGINI

Categorii

Pe rând ne vom duce cu toții
Spre capătul ultim al vieții
Amprentele noastre tăcute
Vor scrie cu litere mute.

El, omul, prea lasă în urmă,
Furtună cu spirit de turmă,
Vârtejuri de praf răsucite
Și poate amprente rănite

Și tunete-n norii de tun
Cu aburi și fum de tutun,
Podește poleiuri pe jos
Pe drum înfundat, lunecos.

Și totuși există cărare
Făcută de-Acela prin care
Izvoare și râu de lumină
Rearsă iubirea divină.

Pe ea să pășim după Tine
Chiar dacă ne-ncalți cu suspine;
Învață Tu omul să umble
Pe calea ferită de umbre

Arată-i cetatea promisă,
Deschide-i Tu ușa închisă,
Scobește-i în suflet amprente,
Ferește-l de inimi absente.

Cumva de acolo e gol
Nu-l pune s-aducă obol;
El n-are nimic de adus
Căci Cel ce-a plătit e Isus.

Nici un comentariu existent inca.