Viețile noastre încastrate
în forme pătrate
se mărginesc la nord cu iarna,
cea cu geamuri înghețate,
dincolo și dincoace de care
fac semne de zbor
păsări călătoare.

Pe latura de sud va fi vară
aproape o zi și o seară;
prin ușile ei descuiate
cad fructe rotunde
și fructe pătrate.

Pe latura de est se intră în lume
plângând, înfășați în scutece moi,
ne însoțesc busole și un nume,
ca mai apoi,
s-ajungem pe latura de vest a pătratului,
la fel de singuri și la fel de goi.

Acolo sunt porți de ieșire
în cealaltă dimensiune,
dincolo de care așteaptă un Mire
Mireasa să vină să-I bucure casa.

În rest, în aria pătratului,
toate sunt trecătoare:
între munte și mare,
între bogat și sărac,
între noapte și zi,
între an și an,
între nor și ocean,
între mine și tine
între ziua ce trece
și ziua ce vine.

Cu toate se scurg în jgheab de arsură,
prin albii cu tiv aurit,
prin albii cu margini de zgură;
tu, omule, cum și cât ai trăit?
prinzi formă de ce și cum ai iubit
iar restul e mal cu ruptură.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website