Noi ne împușcăm patria în aripă,
că, și dacă zboară, s-o doară,
o împușcăm în picior
să șchiopăteze și să sângereze.

Îi împușcăm visele
să sângereze cu coșmaruri;
până și în istorie o împușcăm
cu resturi de cartușe ruginite.

Deja i-am dărâmat fabricile și uzinele,
i-am vândut bogățiile,
i-am rupt granițele
și i-am dezarmat armata.

În loc de salve de onor
i-am făcut găuri în tricolor;
urmează să scriem pe el sloganuri
mincinoase, într-o altă limbă.

Poate că ultimul cartuș cumpărat
l-am păstrat pentru împușcătura în piept;
acolo i s-a ascuns inima, și, după ea,
viața noastră: a ta, a lui, a ei, a mea.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website